pacate
Look at other dictionaries:
pacate — adjective Etymology: Latin pacatus, past participle of pacare to pacify, from pac , pax peace more at peace obsolete : tranquil … Useful english dictionary
păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… … Dicționar Român
purgatoriu — PURGATÓRIU s.n. (În religia catolică) Loc unde sufletele celor morţi cu păcate mai uşoare s ar purifica prin suferinţe înainte de a intra în paradis. ♦ fig. Loc sau perioadă de suferinţă (trecătoare). – Din lat. purgatorius, it. purgatorio.… … Dicționar Român
păcătos — PĂCĂTÓS, OÁSĂ, păcătoşi, oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care are multe păcate, care se face vinovat de călcarea unor norme; p. ext. ticălos, rău, afurisit, nemernic. ♦ Care aduce neplăceri, plin de cusururi; supărător; defavorabil;… … Dicționar Român
mântuitor — MÂNTUITÓR, OÁRE, mântuitori, oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. 2. (Rar) Care mântuie (2), care vindecă; tămăduitor. 3. (În limbaj bisericesc) Care mântuie (3), izbăveşte (de păcate); izbăvitor. ♦ (Substantivat, m. sg … Dicționar Român
nefericire — NEFERICÍRE, nefericiri, s.f. Starea, situaţia celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferinţă, necaz, nenorocire. ♢ loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne + fericire. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
nenorocire — NENOROCÍRE, nenorociri, s.f. 1. Stare a celui nenorocit; nefericire, durere, suferinţă mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ♢ loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor… … Dicționar Român
venial — veniál adj. m., pl. veniáli; f. sg. veniálă, pl. veniále Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic VENIÁL, Ă adj. (Liv.; despre păcate, greşeli) Uşor, care se poate ierta; scuzabil; fără gravitate. [ … Dicționar Român
Impacable — Im*pa ca*ble, a. [L. pref. im not + pacare to quiet. See {Pacate}.] Not to be appeased or quieted. [Obs.] Spenser. {Im*pa ca*bly}, adv. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
Impacably — Impacable Im*pa ca*ble, a. [L. pref. im not + pacare to quiet. See {Pacate}.] Not to be appeased or quieted. [Obs.] Spenser. {Im*pa ca*bly}, adv. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
