REGULI — I. REGULI apud Ammian. l. 18. videntur esse Reges, qui potentioribus Regibus obnoxii erant, quosque Graeci recentiores Ῥῆγας dixêre, ad distinctionem τῶν Βαςιλέων, quâ voce Imperatorem solum, et celebriores potentioresque Reges, appellare… … Hofmann J. Lexicon universale
REGULI Fanum — vulgo Kirk Reul, postea Fanum S. Andreae, seu Andreapolis, urbs Scotiae Archiepiscopalis in ora Fifae Orientalis. Diei itinere ab Edimburgo in Ortum, ab Aberdonia plus duplô in Austrum … Hofmann J. Lexicon universale
Reguli — Re|gu|li: Pl. von ↑ Regulus. * * * Re|gu|li: Pl. von ↑Regulus … Universal-Lexikon
Reguli — Re|gu|li: Plur. von ↑Regulus … Das große Fremdwörterbuch
gramatică — GRAMÁTICĂ, gramatici, s.f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea (modifica) formelor cuvintelor şi la îmbinarea lor în propoziţii; ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau, p. ext., cu studiul… … Dicționar Român
ortografie — ORTOGRAFÍE, ortografii, s.f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a unei limbi; aplicarea practică a acestor reguli. – Din lat. orthographia. Trimis de ionel bufu, 09.11.2008. Sursa: DEX 98 ORTOGRAFÍE s. (lingv.) scriere, (înv.)… … Dicționar Român
Ose Koichi — (b.27 October 1937) [ [http://www.imdb.com/name/nm0997681/bio Koichi Ose Biography ] ] was a Japanese actor famous for his lead role as Samurai swordsman Akikusa Shintaro in The Samurai (TV series). This series made a huge impact when shown in… … Wikipedia
ordin — ÓRDIN, ordine, s.n. 1. Dispoziţie obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă. ♢ expr. La ordinele cuiva = la dispoziţia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub … Dicționar Român
cod — COD1 s.m. Peşte marin din nordul Oceanului Atlantic, cu trei aripioare dorsale (Gadus morrhua). – Din engl. cod. Trimis de hai, 22.06.2004. Sursa: DEX 98 COD2, coduri, s.n. 1. Act normativ care cuprinde o culegere sistematică de reguli juridice … Dicționar Român
ortoepie — ORTOEPÍE s.f. Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunţarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. orthoépie. Trimis de ionel bufu, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 ortoepíe s … Dicționar Român