Conditionate

Conditionate
Conditionate Con*di"tion*ate, v. t. 1. To qualify by conditions; to regulate. [Obs.] [1913 Webster]

2. To put under conditions; to render conditional. [1913 Webster]


The Collaborative International Dictionary of English. 2000.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • Conditionate — Con*di tion*ate, a. [LL. conditionatus, p. p. See {Condition}, v. t.] Conditional. [Obs.] [1913 Webster] Barak s answer is faithful, though conditionate. Bp. Hall. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • conditionate — 1. adjective Subject to conditions 2. noun A contingency 3. verb To make, or to regulate by means of conditions …   Wiktionary

  • conditionate — transitive verb ( ed/ ing/ s) Etymology: Medieval Latin conditionatus, past participle of conditionare, from Latin condition , conditio condition more at condition obsolete : condition : make conditional …   Useful english dictionary

  • comutare — COMUTÁRE, comutări, s.f. 1. Acţiunea de a comuta şi rezultatul ei. ♢ (jur.) Comutarea pedepsei = înlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai uşoară. 2. Particularitate a atenţiei unei persoane de a trece cu uşurinţă de la o activitate la alta. – …   Dicționar Român

  • stereotip — STEREOTÍP, Ă, (I) stereotipuri, s.n., (II) stereotipi, e, adj. I. s.n. 1. Placă plană sau semicilindrică, turnată din metal, mulată în cauciuc sau în alt material plastic, reprezentând reproducerea unui text sau a unui clişeu şi întrebuinţată ca… …   Dicționar Român

  • Inconditionate — In con*di tion*ate, a. [Pref. in not + conditionate: cf. F. inconditionn[ e].] Not conditioned; not limited; absolute. [Obs.] Boyle. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Cocaine — For other uses, see Cocaine (disambiguation). Cocaine …   Wikipedia

  • Molinism — • The name used to denote one of the systems which purpose to reconcile grace and free will Catholic Encyclopedia. Kevin Knight. 2006. Molinism     Molinism      …   Catholic encyclopedia

  • apodoză — APODÓZĂ, apodoze, s.f. Partea a doua a unei perioade condiţionale, care conţine consecinţa primei părţi. – Din fr. apodose. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98  apodóză s. f., g. d. art. apodózei; pl. apodóze Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • condiţionare — CONDIŢIONÁRE, condiţionări, s.f. Acţiunea de a condiţiona. 1. Stabilire a unui raport de dependenţă. 2. Operaţie prin care se aduce un material, un produs etc. într o stare de umiditate dorită sau prin care se constată conţinutul lui de umiditate …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”