2. Proportionate mixture or combination. ``Contemperation of light and shade.'' --Boyle. [1913 Webster]
The Collaborative International Dictionary of English. 2000.
contempération — (kon tan pé ra sion) s. f. Terme de théologie. Exact tempérament de la grâce. • Dieu fait, disent ils, que nous choisissons par les préparations et par les attraits qui nous mettent en de certaines dispositions et nous inclinent aussi doucement … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
contemperation — noun ( s) Etymology: Middle French, from Late Latin contemperation , contemperatio, from Latin contemperatus (past participle of contemperare) + ion , io ion obsolete : the act of contempering or state of being contempered … Useful english dictionary
contemperaţie — CONTEMPERÁŢIE, contemperaţii, s.f. Impuls presupus a şi avea originea în graţia divină şi care constă în înclinarea voinţei către săvârşirea unui fapt, fără a l determina însă. – Din fr. contempération, lat. contemperatio. Trimis de IoanSoleriu,… … Dicționar Român
contemperament — noun ( s) Etymology: Late Latin contemperamentum, from Latin contemperare + mentum ment obsolete : contemperation … Useful english dictionary
