- Justificator
- Justificator Jus"ti*fi*ca`tor, n. [LL. justificator: cf. F. justificateur.] One who justifies or vindicates; a justifier. --Johnson. [1913 Webster]
The Collaborative International Dictionary of English. 2000.
Justificator
Look at other dictionaries:
justificator — JUSTIFICATÓR adj. v. justificativ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime justificatór s. m., pl. justificatóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic JUSTIFICATÓR, OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica;… … Dicționar Român
JUSTIFICATOR — Charta Rogerii Siciliae Regis A. C. 1144. ubi subscripsit Rogerius fil. Boni, Iustiscator Curialis, apud Ughellum Tom. VI. p. 143. idem quod Iudex est, de qua voce vide supra … Hofmann J. Lexicon universale
justificator — jusˈtificātor or jusˈtifīer noun 1. A person who defends or vindicates 2. A person who pardons and absolves from guilt and punishment • • • Main Entry: ↑justify … Useful english dictionary
justificateur — justificateur, trice [ ʒystifikatɶr, tris ] adj. et n. m. • 1512; bas lat. justificator 1 ♦ Qui justifie. ⇒ justificatif. 2 ♦ N. m. (1723) Techn. Ouvrier typographe qui fait la justification (3o). ♢ Outil qui sert à la justification. ●… … Encyclopédie Universelle
justificativ — JUSTIFICATÍV, Ă, justificativi, e, adj. Care serveşte pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. Trimis de cata, 01.03.2002. Sursa: DEX 98 JUSTIFICATÍV adj. 1. doveditor, justificator, pro bator, (înv.) mărturisitor. (Act justificativ.) 2 … Dicționar Român
justificatrice — ● justificateur, justificatrice adjectif (bas latin ecclésiastique justificator) Qui apporte une justification, tend à justifier : Témoignage justificateur. ● justificateur, justificatrice (synonymes) adjectif (bas latin ecclésiastique… … Encyclopédie Universelle
just — JUST, Ă, juşti, ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♢ (Despre oameni) Care acţionează şi judecă în conformitate cu dreptatea. ♢ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. –… … Dicționar Român
mărturisitor — MĂRTURISITÓR, mărturisitori, s.m. (înv.) Persoană care arată, susţine, probează ceva; spec. persoană care depune o mărturie în faţa unei instanţe; martor. ♦ (Adjectival) Doveditor, probant. ♦ Duhovnic, confesor. – Mărturisi + suf. tor. Trimis de… … Dicționar Român
