Turcism
111salut — SALÚT, saluturi, s.n. Cuvânt, enunţ sau gest cu care se salută. ♦ Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. – Din fr. salut, lat. salus, utis, it. saluto. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … …
112saxana — SAXANÁ, saxanale, s.f. (Turcism înv.) Sarcină, povară (pe care o duce un cal în spinare). – Din tc. seyisane (pop.: seysana) cal de povară , scr. seksana. Trimis de baron, 14.08.2008. Sursa: DEX 98 saxaná s. f., art. saxanáua, g. d …
113sermaia — SERMAIÁ, sermaiale, s.f. (Turcism înv.) Capital; fond (de bani). [var.: sermeá, sirmaiá s.f.] – Din tc. sermāye. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SERMAIÁ s. v. capital, fond, mijloc, resursă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …
114sevai — SEVÁI, sevaiuri, s.n., (Turcism înv.) Ţesătură de mătase cu fire de aur sau de argint. [var.: suvái, s.n.] – Din tc. sevayi. Trimis de baron, 30.01.2003. Sursa: DEX 98 sevái s. n., art. seváiul; (sorturi) pl …
115sileaf — SILEÁF, sileafuri, s.n. (Turcism înv.) Brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. [var.: sileáh, seleáf s.n.] – Din tc. silâh armă . Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 sileáf s. n. (sil. leaf), pl. sileáfuri …
116steag — STEÁG, steaguri, s.n. 1. Drapel; fanion. ♢ Steag de domnie = baston având la capătul de sus un glob de argint şi o semilună, pe care, în perioada suzeranităţii turceşti, îl primeau de la sultan, ca semn al domniei, domnii din ţările româneşti.… …
117stegar — STEGÁR, stegari, s.m. 1. Purtătorul steagului unei unităţi militare; portdrapel. 2. Cel care poartă steagul la nuntă, la jocul căluşarilor etc. 3. fig. Cel care se află în frunte luptătorilor pentru o cauză; p. gener. conducător, îndrumător. –… …
118tabulhana — TABULHANÁ, tabulhanale, s.f. (Turcism înv.) Fanfară militară turcească, în care predominau tobele. – Din tc. tabılhane. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 tabulhaná s. f., art. tabulhanáua, g. d. art. tabulhanálei; pl.… …
119talhâlciu — TALHÂLCÍU, talhâlcii, s.m. (Turcism înv.) Demnitar la curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir şi care transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din ţările vasale. – tc. telhisçi. Trimis de gall, 09.10.2008. Sursa …
120tandur — TANDÚR, (1) tandure, s.n. (Turcism înv.) 1. Masă pătrată, acoperită cu covoare, sub care se aşeza un vas cu mangal pentru a încălzi pe cel ce şedea. 2. fig. Lene. – Din tc. tandur (lit. tandır). Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …
