dicta — pl of dictum Merriam Webster’s Dictionary of Law. Merriam Webster. 1996. dicta … Law dictionary
dicta — DICTÁ, dictez, vb. I. tranz. 1. A pronunţa rar şi desluşit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai. 2. A impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiţii; a ordona. ♦… … Dicționar Român
Dicta — (lat., Mehrzahl von Dictum [s.d.], 1) Sprüche, so: Dicta septem sapientum, die Sprüche der Sieben Weisen, s.d.; 2) (Dogm.), Bibelsprüche; man unterscheidet: a) D. classĭca, Bibelstellen, die einen Satz deutlich u. ausführlich behandeln; b) D.… … Pierer's Universal-Lexikon
Dicta — Dic ta, n. pl. [L.] See {Dictum}. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
Dicta — (lat.), s. Dictum … Meyers Großes Konversations-Lexikon
Dicta — (lat.), Mehrzahl von Dictum (s.d.) … Kleines Konversations-Lexikon
Dicta — Dicta, lat., Sprüche, in der Einzahl dictum, Spruch. D. probantia, biblische Beweisstellen. D. testium, Zeugenaussage; dictando, dictirend … Herders Conversations-Lexikon
DICTA — quando virgo olim appellata, vide infra in Pacta … Hofmann J. Lexicon universale
dicta — édicta … Dictionnaire des rimes
dicta — [dik′tə] n. alt. pl. of DICTUM … English World dictionary
dicta — Plural of dictum. Often referred to as obiter dicta or obiter, being expressions in an opinion of the court which are not necessary to support the decision. Lawson v United States, 85 App DC 167, 176 F2d 49, cert den 339 US 934, 94 L Ed 1352, 70… … Ballentine's law dictionary
